Cafeneaua Veche


Situată pe strada Lăpuşneanu, lângă librăria Avant Garde, Cafeneaua Veche este o locaţie micuţă şi cochetă, perfectă pentru o după-amiază relaxantă.

Ai putea să treci pe acolo şi să nu o observi, dar nu lăsa aparenţele să te înşele. În ciuda spaţiului redus, este o bijuterie rară în spaţiul cafenelelor ieşene, de care e imposibil să nu fii fermecat din prima clipă când păşeşti înăuntru.

Ce mi-a atras atenţia încă de la început au fost imaginile cu Iaşii de altădată atârnate de pereţi. Galben-maronii, evocând un iz de trecut, completează discret decorul în tonuri de galben, portocaliu, negru şi bej, parcă desprins şi el din aceeaşi perioadă. La acestea se adaugă mobilierul, lămpile cu abajur, tapetul, lampadarul mare din colţ şi ceasul al cărui secundar ai putea jura că bate înapoi, combinaţie ce dă încăperii aerul unei cutiuţe care a reuşit cumva să se refugieze şi să scape trecerii timpului.

Urechea îţi va fi încântată de o infuzie muzicală plăcută, variind de la ritmuri lente la accente de rock, de la cântece noi la melodii ale deceniilor trecute. Deşi par a fi aflate la poluri opuse, toate aceste genuri se îmbină armonios, astfel încât, pe nesimţite, se alunecă lin de la unul la altul, creând un fundal sonor potrivit atât pentru discuţii înflăcărate, cât şi pentru acele momente când pur şi simplu vrei să te laşi purtat de muzică şi să visezi cu ochii deschişi.

Într-o prezentare elegantă, meniul încearcă să te îmbie cu diverse sortimente de ceai, cafea şi ciocolată caldă, şarlotă cu frişcă şi dulceaţă, sucuri, dar şi băuturi mai tari, terminând cu vinul fiert de pe ultima pagină. Cu siguranţă vei găsi ceva care să îţi surâdă şi cu care să te delectezi.

Am ştiut că e o alegere bună de când am intrat şi am fost întâmpinată de o chelneriţă amabilă şi voioasă, care mi-a zâmbit larg şi mi-a indicat unde pot lua loc. Savurând o ciocolată caldă, cea mai bună pe care am gustat-o până acum (v-o recomand cu căldură), mi-am lăsat timpanele să vibreze molcom pe ritmul muzicii de fundal amestecate cu zumzetul de la masa de alături şi râsetele cristaline ale unor liceeni de la cea din colţ. Ochii mi s-au plimbat de jur împrejur în repetate rânduri, admirând detaliile şi bunul gust al decorului, de fiecare dată observând ceva ce îmi scăpase înainte. A fost, fără doar şi poate, o după-amiază deosebită.

Apărut în Ziarul de ASII, ediţia Aprilie 2011

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s