How to train your dragon


Prietenie dincolo de cuvinte

Ne lovim de aparenţe la fiecare pas. Percepem lumea prin ceea ce vedem, prin ceea ce simţim, prin lucrurile care ne afectează direct. Şi avem tendinţa de a judeca totul după asta, raportându-ne la propria persoană şi la întâmplările în care suntem implicaţi. Aşa se nasc prejudecăţile, din lipsă de perspectivă şi din încăpăţânarea de a nu privi în profunzime. Din punctul acesta de vedere, „How to train your dragon” nu mai este o poveste despre vikingi şi dragoni dintr-o lume fantastică. Devine brusc o poveste despre noi.

Povestea are loc cu mult timp in urmă, pe Insula Berk, unde satul în care locuieşte tânărul viking Hiccup este în mod constant atacat de dragoni. El doreşte să lupte împotriva lor alături de toţi ceilalţi, dar, fiind mic, slab şi incapabil să poarte o bătălie cu aceste creaturi, nu este lăsat de tatăl său, care este şi conducătorul satului. Crezând că, dacă reuşeşte să prindă un dragon, va câştiga admiraţia celor din jur şi va putea să li se alăture, Hiccup se foloseşte de o invenţie a sa şi ajunge să captureze un Night Fury, un dragon considerat foarte periculos şi greu de învins. Dar nu îl lasă inima să îl omoare, îi dă numele Toothless şi, treptat, între băiat şi animal ajunge să se înfiripeze o legătură puternică. Aceasta însă va fi ameninţată de ignoranţa distructivă a lumii în care trăiesc cei doi.

Pe cât de simplu pare subiectul acestei animaţii de Dreamworks, pe atât de puternică şi răscolitoare se dovedeşte a fi, de fapt, povestea, iar multe scene îţi stagnează în minte mult timp după ce ai ieşit din sala de cinema. Prin momente bine gândite şi de o forţă expresivă deosebită, filmul atinge o multitudine de teme complexe şi, aparent, destul de greu de abordat într-o producţie destinată în principal copiilor. Însă tocmai acest fapt o face să fie grandioasă, deoarece, indiferent de vârsta pe care o ai, simţi că filmul ţi se adresează, că îţi vorbeşte pe înţelesul tău. Când te aştepţi mai puţin, îţi trezeşte interesul şi îţi dă de gândit.

Hiccup nu este ca toţi ceilalţi vikingi. Nu e puternic, nu e un bun luptător, e mereu împiedicat şi stângaci. Din acest motiv, este respins de societate şi chiar şi tatălui său îi este ruşine cu el. Însă ceea ce nu are în materie de fizic este compensat de mintea lui strălucită. Conştient că nu poate lupta direct cu dragonii, îşi construieşte o maşinărie care să facă asta. Însă, fixaţi pe ideea că nu e bun de nimic, ceilalţi nu sunt în stare să observe inteligenţa lui şi chiar când încearcă să le spună că a prins un dragon, nimeni nu îl crede. E greu să fii tu însuţi când nici tu nu ştii cu adevărat cine eşti, iar ceilalţi se aşteaptă să fii într-un anumit fel. E greu în special când acest fel de presiune vine din partea părinţilor. Dincolo de dorinţa de a-ţi găsi un loc în societate, e important să fii acceptat de cei care îţi sunt dragi şi să îi faci să fie mândri de tine. Ajungi să te îndrepţi într-o direcţie pentru a atinge standardele impuse de ei, iar când îţi dai seama că ceva nu e în ordine, ţi-e greu să te întorci înapoi. Dacă încerci să le arăţi că lucrurile stau altfel decât cred ei, te loveşti de bariere peste bariere şi nimeni nu te ascultă pentru că eşti considerat un copil care nu ştie nimic.

Totuşi, cea mai pregnantă diferenţă dintre Hiccup şi ceilalţi este inima lui mare şi capacitatea de a o deschide şi de a privi dincolo de aparenţe. Acest lucru face subiectul animaţiei şi ne arată că, aşa cum orice monedă are două feţe, orice poveste are două versiuni şi ar trebui să încercăm să privim din ambele perspective înainte de a emite judecăţi. Mai învăţăm că violenţa nu conduce la nici un rezultat şi că eşti mai câştigat dacă încerci să îi înţelegi pe cei pe care îi consideri diferiţi de tine. S-ar putea să ai surpriza să descoperi că vă asemănaţi mai mult decât pare.

Povestea ne mai demonstrează că până şi cei mai înţelepţi greşesc, tocmai pentru că mintea lor e blocată între acele prejudecăţi de care aminteam mai sus. Astfel, uneori, adulţii devin mai încăpăţânaţi decât nişte copii alintaţi şi ajung să o dea în bară urât de tot. De aceea, poate câteodată ar fi bine să plecăm urechea şi la ceea ce spun cei mai neexperimentaţi ca noi. Poate mintea lor mai fragedă reuşeşte să perceapă anumite aspecte care pentru noi sunt acoperite de ceaţa groasă a ignoranţei. Totodată, cutezanţa lui Hiccup de a se opune regulilor ne îndeamnă să nu ne lăsăm descurajaţi de cei care ne sunt superiori, ci să ne încredem în instinctele şi principiile noastre. Doar pentru că sunt mai presus de noi nu îi face automat să aibă dreptate.

Însă, de departe, cea mai frumoasă parte a filmului este prietenia ce se înfiripă între erou şi dragon. Fără cuvinte, doar prin priviri şi gesturi pline de înţeles. Totul se petrece într-un plan unde vorbele îşi pierd rostul. Cu toţii avem lipsuri, mici handicapuri. Nu neapărat fizice, dar sufleteşti avem cu siguranţă. Însă un prieten găseşte mereu o metodă să te îndrume corect atunci când ţi-ai pierdut simţul direcţiei. E acolo ca să te ridice când cazi şi să te sprijine când şchiopătezi. Simte când ai nevoie de el, învinge orice obstacol şi înfruntă orice pericol ca să te ajute. Te poartă în zbor şi îţi arată lumea într-un fel în care nu ai putea să o vezi de unul singur. Împarte cu tine tot ce are. Şi îţi dă în fiecare zi un motiv în plus pentru a zâmbi.

Toate acestea într-o poveste simplă despre un băiat care prinde un dragon şi nu se îndură să îl omoare pentru că se vede pe sine însuşi reflectat în frica din ochii animalului. Ar trebui să luăm exemplu şi să încercăm să găsim un mic Hiccup în noi de fiecare dată când avem tendinţa să ne hazardăm în idei preconcepute.

Apărut în Ziarul de ASII, ediţia Octombrie 2010

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s