Legend of the Guardians


Bazat pe seria de cărţi “Guardians of Ga’Hoole” de Kathryn Lasky, filmul “Legend of the Guardians” aduce pe ecrane, în 3D, o epopee ce aminteşte de clasicele basme despre cavaleri, bătălii, onoare şi dreptate.
Soren, o tânără bufniţă, a fost dintotdeauna fascinat de povestirile eroice despre Gardieni pe care tatăl său obişnuia să i le spună, motiv pentru care visează să li se alăture acestora într-o zi. Fratele său, Kludd, însă, dispreţuieşte aceste legende şi nu are astfel de noţiuni nobile. Căzuţi din cuib înainte să înveţe a zbura bine, cei doi sunt răpiţi de către Cei Puri şi duşi într-un loc care se vrea a fi un orfelinat. Dar aici, de fapt, Cei Puri transformă în sclavi bufniţele slabe şi încearcă să îi atragă de partea lor pe cele a căror rasă le dă un avantaj de putere, dorind să construiască o armată care să domine lumea. Kludd se alătură Celor Puri, în timp ce Soren şi noua sa prietenă, Gylfie, reuşesc să scape în urma sacrificiului lui Grimble, un paznic. Alături de alţi trei prieteni întâlniţi pe drum, aceştia pornesc într-o călătorie spre legendarul copac Ga’Hoole, unde se spune că locuiesc Gardienii, spre a le cere ajutorul.
Cu toate că ar putea părea o reluare a bine-cunoscutelor istorisiri despre Feţi-Frumoşi ce doboară balauri, povestea debordează de prospeţime în toate privinţele. Felul cum ne sunt înfăţişate evenimentele îţi taie respiraţia, iar atmosfera creată în momentele de tensiune te face să tresari la cea mai mică mişcare.
Personajele sunt bine individualizate, construite şi dezvoltate, încât este imposibil să nu ajungi să ai un preferat până la finalul celor 97 de minute. Ce frapează în mod deosebit este umanitatea lor, fiecare având slăbiciunile sale, atât cei tineri care abia se maturizează, cât şi cei în vârstă, deveniţi deja subiect de legendă. Nici anti-eroii nu sunt personalităţi plate, aşa cum ne-am putea aştepta de la o astfel de poveste. Ei nu sunt doar răi şi atât, lucru ce se observă în special la Kludd, personaj cu o evoluţie foarte interesantă.
Partea tehnică este absolut spectaculoasă, mai ales în 3D. Se observă foarte uşor adâncimea şi acurateţea imaginii, atenţia acordată detaliilor, mimica aproape umană a păsărilor, cu păstrarea particularităţilor de comportament specific bufniţelor. Iar secvenţele de luptă, având inserate momente în slow motion, sunt impresionante.
De asemenea, coloana sonoră deosebită, incluzând melodii de la Owl City şi 30 seconds to Mars, susţine foarte bine atmosfera filmului. La aceasta se adaugă şi vocile foarte bune care dau viaţă personajelor, printre acestea numărându-se Jim Sturgess (Soren), Ryan Kwanten (Kludd), Emily Barclay (Gylfie), Hugo Weaving (Grimble), Geoffrey Rush (Ezylryb).
Este o aventură accesibilă tuturor categoriilor de vârstă şi pe care nu ar trebui să o rataţi. Sentimentul de beatitudine, speranţă şi înnobilare pe care îl lasă la final e greu de descris în cuvinte, trebuie să îl simţiţi chiar pe propria piele.

Apărut în Ziarul de ASII, ediţia Decembrie 2010

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s