Midnight in Paris


„Acesta este prezentul. E un pic nesatisfăcător pentru că viaţa însăşi este nesatisfăcătoare.”

Adunând laolaltă cadre încântătoare ale Parisului, muzică ce îmbie reveria şi artişti deosebiţi ce dau viaţă unor personaje deopotrivă extravagante şi sensibile, Woody Allen, în calitate de scriitor şi regizor, oferă un nou tribut oraşului luminilor, explorând cu subtilitate năzuinţe şi nemulţumiri. Întregul film este o pledoarie pentru sărbătorirea prezentului, în ciuda ironiei gravitării poveştii între două ere diferite.

Gil (Owen Wilson) şi Inez (Rachel McAdams) vin să viziteze Parisul alături de părinţii ei. Deşi logodiţi, se observă imediat că cei doi au personalităţi şi viziuni diferite. El, fost scenarist la Hollywood care încearcă să îşi ducă la capăt primul roman, este fascinat de oraş şi consideră anii 1920 ca fiind epoca de aur. Ea, fire ancorată în pragmatism, nu îi împărtăşeşte viziunea romantică şi nici dorinţa de a locui acolo după căsătorie. Când Inez alege să îşi petreacă seara dansând cu prietenii, Gil face o plimbare la miezul nopţii şi, necunoscător, se pierde. Este cules de un grup de petrecăreţi nocturni şi transportat, ca prin magie, în mijlocul erei pe care o admiră atât.

Personalităţi precum Ernest Hemingway, F. Scott Fitzgerald, Pablo Picasso, Salvador Dalí, Luis Buñuel sau Man Ray îi apar în cale, fiecare fermecând prin aura excentrică şi mistică pe care nici nu par a fi conştienţi că o posedă. Printre aceştia, atenţia lui Gil este acaparată de Adriana (Marion Cotillard), o prezenţă sclipitoare şi puternică ce atrage prin filosofia sa aparte de a merge tot timpul înainte şi de a savura clipa. Personajul său ar putea foarte bine fi asemuit cu însuşi Parisul, parcă neştiutor de forţa, magnetismul şi frumuseţea sa. Reîntoarcerea seară de seară în această lume, atracţia tot mai mare faţă de trecut şi sentimentele ce se nasc faţă de Adriana îl îndepărtează pe Gil tot mai tare de prezent şi de logodnica sa, necesitatea de a face o alegere devenind din ce în ce mai evidentă.

Am savurat acest film cu un nesaţ ce m-a uimit chiar şi pe mine. Distrează, instruieşte şi fascinează deopotrivă, ilustrând cu eleganţă adevărata magie cinematografică ce arareori se mai întâlneşte în ziua de azi. O surpriză foarte plăcută este chiar actorul principal, Owen Wilson, care interpretează cu succes un rol diferit de cele cu care ne-a obişnuit. ¬¬Privind din perspectiva lui Gil, ni se prezintă idei şi întâmplări dintr-un unghi ce împleteşte o inocenţă înviorătoare cu un spirit viu de observaţie.

Fie că te regăseşti în postura vreunui personaj, artist sau nu, fie că doar admiri pleiada de mari nume ce capătă trup şi voce, „Midnight in Paris” sigur îţi va transmite câte ceva pe lângă mesajul central al nostalgiei faţă de trecut. Aşa că te invit să îl descoperi şi să te bucuri de el în stilul tău propriu.

Apărut în Ziarul de ASII, ediţia Noimebrie 2011

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s