Cred


Cred în umbra de fericire pe care noaptea o aduce și în binecuvântarea fulgilor de nea care mi se anină în păr. Cred în tremurul mâinii tale care o ține pe a mea. Cred că soarele va răsări mereu, mai falnic și mai fierbinte decât în ziua precedentă. Şi cred în acel clopoțel ascuns pe care doar unele persoane știu și mai pot să îl audă. Cine-a zis că nu există Moș Crăciun a fost un tiran ofuscat care a vrut doar să semene tristețe în lume, ca să nu se simtă singur în mizeria lui.

Voioșia luminițelor care colorează întunericul cald al camerei, mirosul ascuțit de brad, ecoul colindelor care ne vibrează în suflet… astea nu sunt scorneli, sunt sentimente autentice, care se nasc printre mădularele noastre și ne cuprind întreg trupul. Cu toții am simțit gândul bun al unei persoane dragi care îți înmânează cu teamă un pachețel legat frumos cu o fundiță, sperând din tot sufletul să îți placă, dragostea pe care ți-o lipește de inimă ca un abțibild atunci când te ia în brațe și îți urează un sincer „Crăciun fericit”, căldura ce sclipește în ochii tuturor, strânși în jurul mesei de Crăciun… Atunci de ce sunt unii care țin cu tot diadinsul să ne bruieze auzul inimii pentru a nu putea percepe acel clopoțel tainic al Moșului?

Eu l-am auzit. E în râsetele noastre, în vocile care se înalță lin spre cer, slăvind nașterea lui Iisus, în iubirea pe care o împărțim în jurul nostru, în zâmbetele pe care le dăruim… Acesta e Moș Crăciun ;)

19 șoapte


Firele de nisip se scurg mut pe cristalul clepsidrei ce s-a trezit la viață în momentul când am răsuflat pentru prima dată aerul realității. Sorele sângerează cu raze roșiatice înainte de a muri.  Un felinar solitar se aprinde pe o străduță întunecată. O pasăre zgribulită își ascunde ciocul între fulgii ei calzi, alunecând spre un somn adânc. O ultimă frunză dezgolește un copac ce așteaptă resemnat să îl învelească prima pătură rece de nea. Dunărea amorțită se târâie cu greu în albia sa. Un boboc de trandafir roșu se deschide sfios între degetele mele, transmițându-mi mesajul de iubire al celui ce mi l-a dăruit. Aburii dulci ai vinului fiert învăluie încăperea. Un balon roșu plutește cu grație în aer, împins de niște brațe jucăușe. Floricelele, ciocolata, jeleurile dispar pe nesimțite din farfuriile lor. Muzica mângâie blând boxele, anunțând că e motiv de bucurie. Orașul trist, răpit de obișnuitele haine de sărbătoare, surâde slab prin niscaiva luminițe colorate. Vântul aleargă nestingherit pe străzile aproape pustii. Zâmbete calde îmi îmbrățișează inima. Voci vesele răsună, bucurându-se de câteva clipe de karaoke. Secundarul numără ultima clipă de noiembrie. Luminile se sting, doar două lumânări mai sclipesc în timp ce aceleași glasuri cântă cu voioșie „La mulți ani!”. Sufletul meu se agață de o dorință și scânteile pier. Am 19 ani.