Într-o inimioară de pluş


Sentimentele mele faţă de acestă dimineaţă de 14 februarie sunt mai amestecate ca niciodată. Ştiu că nu e sărbătoarea noastră, că, precum nişte români care „se respectă”, am asimilat toate lucrurile „sclipicioase” şi comerciale din afară.

Cu doi ani în urmă am plâns în această zi toate frustrările care se adunaseră în mine în timpul acelui an şi a tuturor celor de dinainte. Nu era acea smiorcăială stupidă că de ce nu am pe nimeni de Valentine’s Day, era la un alt nivel, mult mai profund, durerea de a vedea dăruindu-se atâta iubire în jur şi de a nu şti măcar cum e să te ţii de mână cu o persoană dragă şi să îi dăruieşti printr-un simplu zâmbet toată dragostea pe care i-o porţi. Mă simţeam stingheră, mergând printre atâtea cupluri unite prin degetele lor ce tremurau de frig, dar şi de emoţie. Era oare chiar atât de stupid să vreau să fac şi eu parte din mulţime, fie şi pentru o clipă fugară, să nu îmi mai fie frică când se întunecă, să îmi pot odihni capul pe un umăr prietenos şi să aud acele două cuvinte pe care nimeni nu a vrut vreodată să mi le spună? Da, cred ca eram o fiinţă stupidă.

Azi, sentimentele mele oscilează de la invidie până la neputinţă. Dacă lui i se pare o prostie acestă zi, nu îl pot împiedica să gândească astfel. Până la urmă, are dreptate. Şi dacă m-am convins că e aşa, de ce ieri am izbucnit în lacrimi când am văzut prin geamul prăfuit al autobuzului o fată cu o inimioară de pluş într-o sacoşă? Poate am rămas aceeaşi fiinţă stupidă, dar îmi place această zi. Nu până la extrema la care este ea popularizată, nu pentru caracterul ei comercial şi pentru toate lucrurile care se organizează pentru a o sărbători, ci doar pentru acel fior pe care ar fi frumos să îl trezească în noi toţi.

Ce-i drept, dragostea ar trebui sărbătorită în fiecare zi. Dar suntem oameni, ne pierdem în probleme şi rutină şi uităm. Ne culcăm seara, uitând să spunem un „Te iubesc” dulce însoţit de un pupic sincer, gândindu-ne doar la cât de grea urmează a fi a doua zi. Aşa că, în opinia mea, orice ocazie care te trage de mânecă şi îţi aminteşte că porţi un sentiment atât de grandios în suflet pe care trebuie să îl împărtăşeşti e bine-venită. Nu e nevoie de o avalanşă de cadouri scumpe sau de ieşiri în localuri sofisticate. Doar o îmbrăţişare caldă, cum numai tu ştii să îmi dai, îmi e de ajuns ca să nu mai plâng niciodată această zi.

Anunțuri