Arcade Block mai 2015


IMG_4223-1

A doua cutie miraculoasă a lunii. Anterior, Nerd Block ajunsese cu o zi înainte să plec pentru o săptămână. Arcade Block a ajuns cu câteva ore înainte să iau trenul spre o altă destinație. Dar, deoarece luna aceasta obiectele din Arcade Block mi-au fost mai străine decât în alte ocazii, am decis să fac doar o scurtă trecere în revistă a lor:

IMG_4230-1 IMG_4227-1

  • Un borcănel cu trei inimioare în 8-bit, doar două și jumătate fiind umplute. A fost atribuit seriei The Legend of Zelda și, deși mie mi se pare cam generic, îmi place foarte mult și simt că întreg block-ul a meritat doar pentru asta. Eu îl voi folosi ca să îmi țin nasturii pentru costume la un loc, prea alunecă pe te miri unde și nu-i mai găsesc.
  • O figurină din South Park – The Stick of Truth. Eu am primit prințesa. Nu știam de existența jocului până acum, dar îmi place figurina, e atât de drăguță! Are și un mic arc :3

IMG_4225-1 IMG_4231-1

  • Magnet de frigider Kick, Punch!, referință la PaRappa The Rapper.
  • Un semn Blue shell on board pentru mașină. Foarte ingenios :)

IMG_4233-1 IMG_4235-1

  • O șapcă Foxhound, din Metal Gear. E de bună calitate, dar mi-e cam mare :(
  • Tricoul a avut o concept foarte interesant, un fighting game între creaturile din Final Fantasy.

Nu a fost un block rău, dimpotrivă, doar că nu prea m-a nimerit din punctul de vedere al preferințelor. Însă prințesa Kenny și borcănelul îmi plac foarte mult. Șapca și tricoul au trecut deja în posesia prietenului meu, din moment ce eu nu pot purta șapca și mi-am mai ales alte tricouri în trecut. Magnetul deja și-a găsit loc pe frigider, iar semnul îl păstrăm pentru momentul când vom avea ce conduce :)

Anunțuri

Arcade Block aprilie 2015


Luna aceasta articolul despre Arcade Block apare mai târziu, căci am fost în România cu ocazia Otaku Festival 2015 (despre care voi scrie curând). Din fericire, terminarea costumului, participarea la eveniment și reîntâlnirile cu persoane dragi m-au ținut îndeajuns de ocupată încât nu am fost măcinată de curiozitate în ceea ce privește conținutul cutiei. Mai mult, mi-am amintit de ea când mai aveam doar câțiva metri de parcurs din drumul de întors – lucru mai mult decât fericit, fiindcă în doar câteva minute o aveam deja în brațe, îi tăiam sigiliul și îi inspectam conținutul.

IMG_3533-1

Am fost impresionată de calitatea obiectelor din această lună, chiar și a celor legate de jocuri pe care nu le cunosc. Primul lucru care mi-a atras atenția a fost o figurină din Skylanders: Spyro’s Adventure, măricică, foarte frumos lucrată și… albastră. Dintre toate pe care puteam să le primesc, m-au nimerit foarte bine. Cu toate că nu cunosc personajul (lucru pe care sigur trebuie să il remediez), nu pot să nu apreciez frumusețea figurinei.

Am primit și un număr al revistei Retro, dedicat genului fighting și orientat mai ales spre Mortal Kombat. Nu tocmai o tematică apropiată mie, dar revista este de bună calitate, atât în ceea ce privește hârtia și imprimarea, cât și conținutul. Iar puțină cultură generală despre ceva ce nu cunoști e binevenită oricând :)

IMG_3539-1 IMG_3536-1

Trecând la aspecte mai apropiate sufletului meu, am primit un set de solniță și piperniță în formă de fantomițe din Pacman. Foarte vesele și colorate, cu singurață îmi vor face bucătăria mai simpatică. Însă nu prea înțeleg de ce cel roșu e pentru sare, iar cel albastru pentru piper… Eu le voi folosi invers :)

Se pare că nu poate fi Arcade Block fără ceva din The Legend of Zelda în el. Mie îmi convine ^_^ Luna aceasta a fost vorba de un zipper pull în formă de cufăr, inspirat din primul joc al seriei.

IMG_3544-1 IMG_3541-1

Următorul a fost un CD cu Level 4 al Video Games Live – o serie de concerte live cu orchestră și cor care interpretează melodii din jocuri, sincronizate cu video și efecte de lumină. Nu știam de băieții care organizează treaba asta, dar, acum că am aflat, am un respect enorm față de munca lor – sunt foarte buni! În plus, acest Level 4 pe care l-am primit pare a fi ceva exclusiv ArcadeBlock – adică, cel puțin în momentul de față, nu îl poți obține altfel. Și are și niște melodii bonus. Însă mie cel mai tare mi-a crescut inima pentru Zelda’s Lullaby.

IMG_3545-1 IMG_3551-1

Am lăsat tricoul la urmă, fiindcă a fost ceea ce m-a bucurat cel mai tare. Știam că va fi ceva cu Kingdom Hearts, dar nu mă așteptam să fie tricoul. Arată extrem de bine. Regret că nu am terminat niciun joc din seria asta și e timpul să schimb acest aspect. Mi s-a reamintit cât de mult mi-a plăcut să joc și cât de drag îmi este Sora.

IMG_3550-1

Pentru luna mai, m-am abonat și la NerdBlock, deoarece tema este Ani-May – deci va fi o cutie plină de lucruri anime! Așa că, înainte de următorul ArcadeBlock, voi scrie și despre conținutul block-ului clasic. Sper să fie și lucruri din serii care îmi plac *pumnii strânși*

ArcadeBlock martie 2015


În articolul trecut nu am menționat caracterul de surpriză și mister ce înconjoară abonamentele de tipul ArcadeBlock. Nu știi ce primești exact până nu deschizi cutia. Sunt obiecte legate de jocuri fiindcă aceasta este tematica ArcadeBlock (pentru lucruri geeky la modul mai general există NerdBlock, iar HorrorBlock se autodescrie prin nume). Pe parcursul lunii, până la a 25-a zi,  se oferă indicii legate de obiectele din următorul block (în general, jocul sau seria de care aparțin), cu scopul de promovare (lucru care a funcționat foarte bine în cazul meu). Dar asta e cam tot ce știi… până nu-l primește cineva din Canada (la care ajunge la o zi după expediere) și face un video de unboxing.

Luna trecută, neștiind cât ar putea dura până să vină și fiind mult prea curioasă în privința conținutului, m-am uitat la un astfel de video. Deci pic de surpriză și mister în momentul în care l-am primit – dar multă, multă bucurie fiindcă eram încântată de ce urma să găsesc înăuntru. Luna aceasta, însă, am decis să aștept, să fiu surprinsă. A fost extrem de dificil să îmi înfrânez curiozitatea și să nu mă uit la unboxing. Coletul a ajuns astăzi, fără păcăleală ;) Chiar mai rapid decat data trecută. Iar a-l deschide fără a ști ce mă aștepta a fost o experiență aproape magică, de care îmi doresc să am parte lună de lună. Așa că, de acum, nu mai există curiozitate, ci doar răbdare și… ta-da-da-da!

IMG_1975-1

Ideea de baza acestui block a fost faptul că urma să conțină două tricouri, nu doar unul, cum e de obcei. Iată ce am primit:

  • Un tricou cu Radio Free Kyrat, din Far Cry 4 (pe care l-a primit toată lumea). Am auzit de Far Cry, dar nu m-am atins de el. Mă voi mai informa și, dacă pare a fi ceva ce mi-ar placea, voi incerca seria. Știu că e violent, dar am văzut că sunt personaje interesante. În orice caz, tricoul arată foarte bine.
  • Un tricou cu Majora’s Mask. M-a bucurat enorm, dar, inițial, nu înțelegeam cum de au dat un tricou cu aceeași tematică precum cel din luna precedentă. Apoi am înțeles că acest de-al doilea tricou era ales aleatoriu dintr-un număr mare de modele – deci nu toată lumea a primit la fel. Căutând pe YouTube, am văzut ce s-a mai găsit în cutiile altora și sunt mai mult decât mulțumită cu cel pe care l-am primit eu. M-a nimerit perfect.

IMG_1980-1

  • Un carnețel cu post-its (Note Boy sticky notepad), având designul copertei inspirat de Game Boy. Erau trei culori disponibile – roșu, albastru, verde. Al meu este verde. În interior sunt post-its de diverse feluri și îmi va fi mai mult decât util.

IMG_1982-1

  • Asobu stress controller, un joystick anti-stress. Fie că mă stresează un boss sau o bucată de cod, la el voi apela ca să mă relaxez.
  • Un breloc lanternă cu Ryu din Street Fighter care strigă „Hadoken!” când apeși pe buton (lucru care îl face adorabil).

IMG_1985-1 IMG_1989-1

  • Batman: Arkham Knight #1, primul număr din prologul pentru jocul Batman: Arkham Knight ce va apărea în iunie.

IMG_1981-1

Lucruri drăguțe și luna aceasta, la un preț destul de bun având în vedere că doar un tricou la ofertă specială pe ShirtPunch sau alt site asemănător este, in general, 10$ (în rest, prețurile sunt mai mari). Sunt mai mult decât mulțumită și abia aștept luna viitoare – va trebui să dau dovadă de multă răbdare, fiindcă voi fi in România când va veni coletul și nu-l voi putea deschide decât în seara zilei de 12 mai.

ArcadeBlock februarie 2015


Spre finalul lui ianuarie am dat de un anunț cum că ArcadeBlock va conține, în luna februarie, câte ceva legat de trei jocuri din seria The Legend of Zelda, mai precis Majora’s MaskA Link to the Past și Phantom Hourglass. Le-am jucat pe toate trei, iar fiecare și-a lăsat propria amprentă asupra sufletului meu. Privind înapoi spre 2008, când am încercat, timid, pentru prima oară un titlu din serie, realizez că multe perioade importante din viața mea sunt însoțite de amintirea jocului cu care mă luptam la momentul respectiv. Îmi este foarte clar că nu mă voi sătura vreodată de Zelda.

Așa că m-am informat asupra posibilității de a-l primi, mi-am consultat portofelul, am discutat cu mine însămi și, după lupte seculare care au durat câteva minute, am apăsat butonul verde ce mă invita vesel să Subscribe!. În afară de jocurile pe care le-am cumpărat, mai aveam doar patru tricouri cu imprimeuri legate de Zelda. Orice urma să fie în cutie, sigur își merita bănuții. În general, produsele au un preț total mai mare decât valoarea abonamentului pe o lună. În plus, în România nu ar fi existat posibilitatea de a-l primi, întrucât nu expediază decât în țări unde pot oferi posibilitatea de urmărire a coletului în prețuri rezonabile. Deci mare noroc pe mine că, pentru moment, mă aflu într-o țară în care îl pot primi.

Expedierea cutiilor începe în a 26-a zi a lunii. La data de 5 martie o aveam deja în mână, ceea ce este destul de impresionant pentru un colet care vine din Canada. Am fost foarte plăcut surprinsă de acest aspect. În interior, următoarele obiecte:

  • Un Link de pluș, din Phantom Hourglass;
  • Un mousepad cu harta din A Link to the Past;
  • Un tricou cu tematică Majora’s Mask;
  • Un breloc cu Pacman, care scoate și sunete (waka-waka-waka!! :3);
  • O figurină construibilă din Sonic the Hedgehog (eu l-am avut pe Knuckles);
  • O cană cu sigla Starbucks tranformată în Starfox coffee.

IMG_1683-1

Mi-a plăcut foarte mult și am decis să continui experiența lună de lună, cu toate că nu mă consider gamer și nu cred că mă voi încadra vreodată în această categorie. Dar asta nu înseamnă că jocurile nu și-ar avea locul din viața mea. Am crescut și continui să cresc cu ele. Îmi doresc să mă joc și alături de copiii mei într-o zi. Chiar dacă nu le-am încercat pe unele (cum ar fi Starfox sau Sonic), nu mă deranjează să primesc obiecte cu ele și să îmi creez un soi de colecție. Astfel, mă voi simți impulsionată să mă documentez în privința lor și poate chiar să mă încumet să le joc cândva.

Așa că, atât cât voi putea, voi aștepta cu nerăbdare câte un ArcadeBlock în fiecare lună. Și, apropo, cutia în care vine această mini-comoară are un design inspirat de Nintendo Entertainment System. Ce poate fi mai badass de atat? ^_^

IMG_1687-1

A small dream came true at East European Comic Con 2014


More than two months have passed since the East European Comic Con 2014, but this is not intended as a review, so I don’t feel that guilty about writing this late. I just want to tell the story of my experience and keep it as a dear, precious memory, which I shall revisit time and time again, just to remind myself what I am capable of achieving.

IMG_0957-1IMG_0890-1

I am leaving the country in less than a month. It’s scary. I’m so terrified. I am going to have to adapt to a new environment, where things work differently than what I know. I want to learn new things, expand my horizons, put my mind to work, but I can’t help feeling scared. I am not leaving forever, just for three years, as I intend to be back after getting my PhD. However, one of the downsides of me leaving is not being able to attend the events and conventions that enabled me to meet with people I cannot see that often and with whom I have gathered many wonderful memories in the past few years.

This saddens me, but I decided to end it in style, to challenge myself and cosplay at the last two events I would be able to attend (for a while) – Otaku Festival 2014 and East European Comic Con 2014. I did Homura Akemi for Otaku and I had a blast. For EECC I wanted to do something simpler at first (i.e. Makise Kurisu from Steins;Gate), but, after giving it a lot of thought, I decided to do something I really wanted from the bottom of my heart, but thought it was impossible for me: Princess Hilda from The Legend of Zelda – A Link Between Worlds.

Hilda is very different from Zelda, but not necessarily her opposite, as it might seem. Far from the wisdom and nobility that Zelda embodies, but nevertheless magnificent in her own way. Although a being with magical powers, she is so very human and very close to my heart. Indeed, she makes terrible mistakes, but she is capable of listening to the voice of reason and assume the consequences of her actions. It takes a great spirit to understand that what you achieve is shaped by how you achieve it and not the other way around. That the means are sometimes much more important than the end. That you have to let go when you take the wrong path and backtrack, even though you have to give up on your goal, on what you love the most. And I admire her for that. She is an amazing character and definitely one of my favourites from the series.

However, no matter how much I love a character, my crafting skills are what they are. And time was very short, especially for working on two costumes. Between classes, exams, my dissertation and AMV making, I had very little left to invest in cosplay, but I did my best. For Hilda, I cannot pinpoint a single element and say that it was the most difficult. For me, everything was difficult. I made types of clothing I hadn’t tried before (i.e. circle skirt – a huge one – and a petticoat). For the props, I used materials I hadn’t worked with before (i.e. wood, craft foam, air drying fimo). I was so sleep deprived that I forgot the sticks for the staff in the train when I got back to Iași from the Easter holiday, and ran around desperately for a couple of hours before I recovered them – thank you, kind student who recognized me, despite not being in my classes, and kept them safe for me.

The worst was when my sewing machine refused to sew, the top of the wax container came off, spilling hot wax on the carpet, I accidentally hit my staff and the top broke when it fell (I will never understand why I used chopsticks to the make the skeleton, when they are made to be broken), and I spilled half a bottle of silver acrylic paint on the same, previously challenged carpet while finishing the tabard. I sewed a petticoat by hand during the train ride (a whole 7 hours of sewing) and was saved by the friend I was staying with in Bucharest, who had a sewing machine less stubborn than mine. After (yet another) sleepless night, the costume was ready. And it felt like a miracle. I have no idea how I managed to pull it off.

However, I was late for the AMV showcase, which was to take place around 9 in the morning. I arrived at a little past 10, having a decent amount of time to get ready for prejudging. I was still a little panicked, but, when I entered the hall, my “Time glow” was being projected. And I stopped. I put my bag down and I just watched it. Emptied my mind of worries and took a deep breath. Yes, everything was going to be just fine. There were very few people in the audience and they had no reaction to the videos being played (not to mine and neither to the others that followed), so I felt it as an intimate moment between a past me telling present me that it was going to be ok, that I was going to make it.

I was awestruck and giddy after finishing putting on the costume. I couldn’t believe my eyes, everything was fine! Not perfect, definitely, and I am aware of all its flaws. But it was fine, it looked decent enough. I was not prepared for what happened when I left the changing area, though. Everybody stopped in their way to look at me and, for a while, I thought something was wrong with the costume but then I realized… They were looking because they liked it! I could barely take two steps without being asked for a photo and that went on for the whole day. It was an amazing feeling, it felt as if I was dreaming.

Everybody was really nice and sweet. Especially the judges: Yaya Han, Kamui and Giada Robin. I hadn’t stopped to think that I was going to be judged by such wonderful ladies with such amazing careers in cosplay. I just thought of them as people sharing the same passion and being, obviously, at a different skill level. Of course, Yaya flipped my seams. Things were not so ok underneath and I knew that, but she was still very sweet to me and impressed by the paint job on the tabard (I’m quite proud of that myself). Kamui asked me about the armor, but it was so weird to call it that, it is child’s play compared to what she does. Nevertheless, they were all very nice and they told me I looked really beautiful. That almost made me melt. I don’t think of myself as being pretty – I’m ok, but not more than that. Hearing it from such lovely ladies… An infinity of “thank you”’s couldn’t have expressed the gratitude I felt.

The stage was frightening and, being sleep deprived, I couldn’t concentrate very well on catching the cues, but I was Hilda. I felt her pain, her despair, her wish for offering something better to her people. I was in Lorule and I could see it was fallen apart, suffering in agony. I felt that spark of envy and greed, I touched within myself that point where her dark side emerged and I embraced it together with my own dark side. And I was glad. I had made it. I learnt the next day that Yaya Han had posted a picture of me on stage on her Instagram. I was baffled, I have no words for this… I feel so honored.

One of the best moments of the con, that will be forever a sweet memory for me, happened before my performance. I was backstage and I was rehearsing in my mind, when someone approached me and took me by surprise. It was Ray and he had recognized me from Nijikon 2013, when he had been so nice to me and so appreciative of my costume (I was Yuuko Amamiya then). He encouraged me and gave me a fatherly kiss on the cheek that took most of the nerves away. I missed the opportunity to take a picture with him, however, so I only have the one from Nijikon, but my heart will never forget that instant when he made feel less alone in that crowd of strangers waiting to perform.

I had wonderful people with me this time around as well and I also managed to talk a little with some of the foreign cosplayers. I also felt surrounded by the presence of the one who couldn’t be there – because we are humans and can’t be in two places at once, so we must choose what is truly important. But you were there, I know you were, you’re always with me in my heart. I took so many pictures with people, to the point that I could barely see because of the flashes. I found myself a Link and took a picture. A girl even approached me and told me she liked me on stage and that she hoped I would win – I wasn’t prize material, I was aware, but it felt amazing to hear that, I won a bit of the public and that is priceless. So many good photographers asked for shoots and there was even an article that featured me among amazing cosplayers.

I was just a girl with a small, silly dream. And it came true. I was meaning for it to be my last, but… It’s very hard, after you’ve achieved something like this, to just give it up. I simply can’t, I have so many other ideas that I love and I want to grow even more. I will find the time and strength to do them, one by one. And I promise myself not to repeat this story of not being ready in time. I promise to do things right and not rush them in the last minute. I will not give up on my dreams, not while I can feel them at the tips of my fingers. I’ll find the strength to do everything I like so that I will not regret anything when I am old and grizzly and with grandchildren. I solemnly swear that I am up to no good! ^_^

1598834_686503694719717_5552889865483943958_o20140510-141616_DN_1150