New Year’s Resolutions 2013


Iacă nu s-a sfârşit lumea şi am ajuns la încă un final de an. Privind înapoi, sufletul mi se împarte în două. O jumătate este nemişcată, îngheţată de frig şi scapă câte o lacrimă tăcută din când în când. Cealaltă jumătate zâmbeşte timid şi încearcă disperat să o îmbrăţişeze pe prima, să o încălzească, dar nici ea nu prea are multă căldură de oferit. Zâmbetu-i firav este pe post de scut, ţine de el cu toată puterea, e singurul lucru care o protejează şi pe ea de îngheţ. Deşi braţele încep încet-încet să i se cristalizeze, să devină una cu gheaţa pe care încearcă să o topească, nu renunţă. Nu poate renunţa. Nu pot renunţa. Zâmbetul nu-mi va fi niciodată întreg cât timp nu îi salvez cealaltă jumătate adormită sub gheaţă.

Anul viitor nu-mi doresc decât să învingă căldura. Să iasă soarele, să se topească gheaţa şi să se nască curcubeul. Până atunci, nu pot sintetiza ce simt în cuvinte. Acea parte a sufletului meu este mută şi adormită sub gheaţă. Strigătul ei nu are cuvinte, precum AMV-ul următor, care îl oglindeşte destul de bine.

Să fie cald din nou. Să treacă iarna din mine. De un an o port în suflet şi gheaţa atârnă prea greu.
Să fie muzică. Am prea multe cântece în mine rămase neauzite.

Anunțuri

New Year’s Resolutions 2012


Iarăşi tu? Speram să nu mai vii din nou, să mă faci încă o dată să privesc înapoi la anul trecut şi să râd de naivitatea mea de-a dreptul prostească. Cu frică am recitit ce am scris acum un an. Nu mai ţineam minte detalii legate de ce mi-am dorit, dar eram convinsă că iar n-am dus la capăt ce mi-am propus.

M-am surprins pe mine însămi, totuşi, când am văzut că, de fapt, în mare parte am făcut tot ce am menţionat acolo. Totul, mai putin partea cu sa iau totul pas cu pas şi să nu mă mai stresez atât de tare. Asta nu cred că o să se schimbe oricât aş încerca, prea e înrădăcinată adânc în mine. Unele lucruri le pot schimba, altele trebuie să le accept aşa cum sunt. Şi iată un prim obiectiv pentru 2012: să mă iert, să mă accept şi să mă simt bine cu mine însămi.

Îmi mai doresc să termin cu note decente acest ultim an de studii de licenţă, atât cât să intru bine la masterul de Ingineria Sistemelor Software şi să prind loc tot în căminul C1 la anul. Vreau să particip cu câte un AMV la JapanPlay şi Otaku Festival. Vreau să îmi iasă cosplay-ul Kobato chiar dacă n-o să am curajul să urc şi pe scenă. Vreau să iau la licenţă o notă cât să nu mă fac de ruşine. Şi mai vreau un lucru. Poate este peste puterile mele. Dar trebuie să încerc pentru că, în momentul de faţă, e ceea ce îmi defineşte existenţa. Vreau să învăţ ce înseamnă cu adevărat să nutreşti un sentiment neîntinat de egoism, să mă lipsesc de mine şi să ofer tot ce pot din sufletul meu unei alte persoane. Chiar dacă mă doare, chiar dacă ea nu va primi ofranda mea. Aş vrea măcar să îi încălzesc inima şi să îi strig: „Nu eşti singur! Nu vei fi niciodată singur cât încă mai respir şi îmi mai curge sânge în vene! Şi, în niciun caz, nu eşti de neiubit!”. Aş vrea să creadă asta şi să îi demonstrez că e adevărat. Cred că e cel mai greu lucru pe care mi l-am propus vreodată, dar eşecul nu este o opţiune în acest caz.

Iar către celelalte persoane dragi mie (Kitty, Potty, Irina, Alexandra, Paty, Iuliş, Bianca) – vă iubesc şi vă port mereu în suflet! Vă mulţumesc pentru clipele frumoase petrecute alături de voi în 2011 şi sper ca anul ce vine să ne aducă înzecit astfel de momente.

New Year’s resolutions 2011


Ultima zi din an mă duce cu gândul la multe ajunuri de An Nou şi, cel puţin în amintire, toate sunt învăluite în acelaşi sentiment răcoritor şi liniştitor, ca atunci când tragi aer în piept după o alergătură zdravănă şi expiri încet-încet. Ca un gând aleatoriu, acum trei ani, cam pe la ora asta, am văzut primul episod din Code Geass. Cine ar fi ştiut cât de mult avea să însemne povestea asta pentru mine? A fost un bun început într-un moment final al lui 2007. 31 decembrie îmi aduce în minte şi câteva momente amărui, dar sunt prea puţine ca să mai conteze. Probabil, dacă n-ar fi ele, n-aş şti să apreciez jocul de lumini, culori, muzică şi veselie care marchează această zi (da, da, şi mâncare, şi băutură, dar mă opresc doar la checul mamei Iuliei şi la un pahar de şampanie că nu le am eu cu alcoolul).

Desigur, e şi momentul propice pentru a lua câteva hotărâri în privinţa anului care vine. Dar am cam obosit să dezamăgesc, pe mine sau pe alţii. Nu îmi prea dau seama cât de mult am reuşit să realizez ce mi-am propus anul trecut. Poate aşa puţin, pe ici pe colo. Socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din piaţă şi decât să greşesc (iar!), prefer să spun că pentru anul viitor îmi doresc să iau totul pas cu pas, puţin câte puţin, să nu mă mai obosesc inutil cu griji prosteşti, să fiu în stare să privesc lucrurile obiectiv şi, de fiecare dată când sunt pusă să fac o alegere, să merg pe calea care este cea mai bună pentru mine. Asta-i tot. Mă iau iar la întrecere cu următorul 31 decembrie, să vedem cine trece primul linia de sosire, anul sau năzuinţele mele împlinite.

Aş mai vrea, totuşi, să îmi iau la revedere de la 2010, pentru că n-a fost un an rău, mi-a luat puţin şi mi-a dat mult şi am destule amintiri frumoase aninate în zilele lui. Aşa… de data asta mergem alfabetic :D .

A: Te vleau înapoi T^T. Nu vleau să te mai împalt cu Gelmania :P . Abia aştept să te întorci, să mergem iar împreună la cursuri, să râdem, să ne corectăm una alteia erorile din program, să ieşim în oraş cu colegii. Dacă nu eşti tu, nu se mişcă nimeni pe aici. Nici nu ştii cât de aproape mi-ai fost şi de câte ori mi-ai dat speranţă şi m-ai ajutat să merg mai departe. Să nu sperii dacă am să îţi sar în braţe şi am să plâng când te întorci.
B: You again? >.> He-he, glumesc, evident că eşti şi tu pe aici. Da, da, probabil deja te-am plictisit cu prostiile mele. Ce să-ţi fac, dacă esti atât de awesome şi m-am distrat atât de bine cu tine :-” Can’t wait to pay you a visit again. And there will be lots of cookies when I do :3 .

G: De data asta, să păşim încet, fără să ne mai împiedicăm. Ştiu că nu vei da drumul mâinii mele şi nici eu nu vreau să renunţ aşa uşor. Am făcut multe greşeli, dar nu îmi mai cer scuze. Ce va fi, va fi. Oricum ar ieşi lucrurile, mereu vom fi acolo unul pentru celălalt şi asta mă face să mă simt mai puţin singură şi lipsită de apărare.

I: Nu ştiu cum se face, dar mereu îmi trimiţi mesaje exact în momentele când am nevoie să zâmbesc. Şi mereu reuşeşti să îmi pui un surâs pe buze, chiar dacă îmi zici nimicuri sau îmi povesteşti cât de rău ai răcit. You’re a sunshine, that’s what you are ;) .

K: Nyaaa :3 A fost tare, tare frumos cu tine la Nijikon şi, după, o seară aşa ca între fete. Hope we do that again sometime. Şi mă bucur că am reuşit să ducem la capăt o poveste împreună, va rămâne mereu una foarte specială pentru mine.

P: Ah, copil frumos, dă-mi şi mie puţin din exuberanţa ta, sunt cam pasivă de la o vreme. Mulţumesc că eşti de fiecare dată capabilă să învii culorile şterse în care văd pictată viaţa.

S: Kyuuu, miss you, sweetie. Mi-ai făcut Copoul mai frumos, Iaşiul mai cald şi mersul la cinematograf mult mai distractiv prin faptul că ai fost aici. Neapărat mai mergem la un ceai la Cărtureşti când vii. Mulţumesc, pisu drag, că încă mai porţi un suflet un şoricel fricos şi zgribulit.

New Year’s resolutions 2010


Să spun drept, îmi doresc să fac multe. Să iau note mari la facultate, să încerc (pentru a mia oara) să ţin constant un jurnal, să fiu mai încrezătoare, mai curajoasă, mai deschisă. Şi multe altele. Dar de data asta nu am să le mai înşir pe acestea. Mi-e ruşine cu ele pentru că le-am scris şi anul trecut şi nu am reuşit să le împlinesc. Din acest motiv, am să le ţin doar pentru mine. Poate că asta e şi problema, că îmi promit mie, şi de aceea îmi e aşa uşor să încalc aceste făgăduieli. Aşa că anul acesta am să fac promisiuni altor persoane. Nu am să precizez cine sunt, se vor recunoaşte şi singure.

1. Promit că am să fiu mereu fluturaşul tău drag, că am să îmi caut candoarea şi dulceaţa pe care le-am uitat şi am să ţi le arăt strop cu strop în fiecare zi.

2. Promit că am să răspund mereu cu un chiţăit promt la fiecare mieunat al tău, o să fiu mereu acolo pentru tine, un şoricel care să te ţină de lăbuţa ta pufoasă când îţi este teamă.

3. Promit că am să tai porţia de apă pe care o dau confraţilor mei, că o să zâmbesc mereu pentru tine fiindcă ştiu că îţi place şi că o să îmi amintesc cât de mult te iubesc când e ceasul fix, dar şi în fiecare secundă ce se scurge între ore.

4. Promit că îţi trimit palme prin poştă dacă îţi mai rozi unghiile. A, da, şi promit că am să te scarpin mereu sub bărbie când vrei să te alinţi şi că nu o să îţi mai dau motive să plângi după mine la gară.

5. Promit că am să încerc să fiu aşa optimistă şi plină de viaţă ca tine, că nu am să uit niciodată să caut frumosul din ceea ce mă înconjoară şi că am să trec peste necazuri mereu cu zâmbetul pe buze.

6. Promit că am să mă gândesc mereu la curajul tău atunci când mi-e frică şi am să păşesc mai departe, chiar de m-ar paraliza groaza în faţa necunoscutului.

7. Şi faţă de lumea întreagă, promit că o să învăţ să iubesc. De fapt, nu, promit că o să iubesc. Corect, greşit, cum o fi, o să iubesc.

New Year’s resolutions


1. Vreau să iubesc așa cum nu am mai iubit niciodată, să dau totul și să nu regret, să aduc acel zâmbet dulce pe chipul lui cât mai des posibil, să ne ținem strâns de mână și să ne prindem reciproc atunci când vântul ne doboară.

2. Vreau să nu mai fiu așa leneșă și să mai renunț la câteva ore de somn pe noapte pentru a mă pregăti cum trebuie pentru examenul de bacalaureat, în special la mate și istorie.

3. Vreau să fiu mai puternică, să plâng mai puțin și să zâmbesc mai des, să tac și să îi ascult pe ceilalți, să îmi ignor dorințele egoiste.

4. Vreau să îmi redescopăr aripile pe care le-am pierdut cândva, să le dezmorțesc și să zbor din nou, căci știu că sunt acolo, chiar dacă eu le-am uitat.

5. Vreau să îmi conving părinții să mă lase la facultatea pe care o vreau eu, să locuiesc în orașul pe care îl iubesc atât de mult și pe care îl port adânc în inimă, altăuri de pisicuța mea iubită.

6. Vreau să scriu când inima îmi spune că vrea să își verse oful, să țin un fic constant, fără să îl duc la arhivă și să pun pe hârtie gândurile care m-au măcinat de un an incoace.

7. Vreau să fiu mare, dar să mă prefac uneori că sunt mică, să mă joc și să mă prostesc atunci când lumea adulților mă sufocă.

8. Vreau să fiu eu.