Șaptesprezece vorbe nerostite


Noi suntem scânteia ce transformă cele mai simple lucruri în magie pură. Distanța într-o îmbrățișare. Cuvinte scrise într-un zâmbet. Imagini într-o sinestezie de parfumuri și sunete. Tăcerea în gânduri ce răsună printre rânduri.

Oricât timp s-ar scurge, prin oricâte luni de august va trece această lume, știu sigur că firul diafan și aproape imperceptibil ce ne unește inimile nu se va șubrezi. Dimpotrivă, va demonstra din nou și din nou, oricui are puterea de a pătrunde dincolo de stratul superficial al aparențelor, că prietenia adevărată nu e o sfoară rigidă și imposibil de tăiat, ci un firicel fragil care, da, s-ar putea rupe oricând, dar a cărui rezisență stă tocmai în propria-i vulnerabilitate. Și că, dându-ne una alteia înțelegerea și spațiul de a fi vulnerabile, am cultivat în noi nu doar un soi special de tărie, dar și capacitatea de a comunica într-un alt plan al existenței, dincolo de vorbe, unde e suficient doar să mă gândesc la tine ca să retrăiesc instant un kaleidoscop suprapus al tuturor amintirilor noastre și să știu, fără să fie nevoie să mai întreb, că și tu simți la fel.

Oriunde ne-ar duce viața, sunt cu tine la fiecare pas. La mulți ani nouă, pisicuță dragă!

One thought on “Șaptesprezece vorbe nerostite

  1. Simona says:

    Mi-a placut mult ce ai scris referitor la capacitatea de a ne comunica intr-un alt plan al existentei. Suna a literatura fantastica, dar este cat se poate de real. De multe ori nici nu avem nevoie de cuvinte ca sa ne intelegem si este atat de simplu sa comunic cu tine incat uneori uit cat de dificila poate fi comunicarea cu alte persoane. Cu tine totul e mai usor si placut. Nu pot decat sa fiu recunoscatoare ca existi in viata mea si sper din suflet sa ramana asa multi, multi ani, caci nu stiu ce-as face daca mi-ai lipsi. La multi ani noua, draga mea!

Leave a comment