Cred

Cred în umbra de fericire pe care noaptea o aduce și în binecuvântarea fulgilor de nea care mi se anină în păr. Cred în tremurul mâinii tale care o ține pe a mea. Cred că soarele va răsări mereu, mai falnic și mai fierbinte decât în ziua precedentă. Şi cred în acel clopoțel ascuns pe care doar unele persoane știu și mai pot să îl audă. Cine-a zis că nu există Moș Crăciun a fost un tiran ofuscat care a vrut doar să semene tristețe în lume, ca să nu se simtă singur în mizeria lui.

Voioșia luminițelor care colorează întunericul cald al camerei, mirosul ascuțit de brad, ecoul colindelor care ne vibrează în suflet… astea nu sunt scorneli, sunt sentimente autentice, care se nasc printre mădularele noastre și ne cuprind întreg trupul. Cu toții am simțit gândul bun al unei persoane dragi care îți înmânează cu teamă un pachețel legat frumos cu o fundiță, sperând din tot sufletul să îți placă, dragostea pe care ți-o lipește de inimă ca un abțibild atunci când te ia în brațe și îți urează un sincer “Crăciun fericit”, căldura ce sclipește în ochii tuturor, strânși în jurul mesei de Crăciun… Atunci de ce sunt unii care țin cu tot diadinsul să ne bruieze auzul inimii pentru a nu putea percepe acel clopoțel tainic al Moșului?

Eu l-am auzit. E în râsetele noastre, în vocile care se înalță lin spre cer, slăvind nașterea lui Iisus, în iubirea pe care o împărțim în jurul nostru, în zâmbetele pe care le dăruim… Acesta e Moș Crăciun ;)